Cauți cu disperare un job? Nu-l mai căuta, nu îl vei găsi….


job-interview-ftr

În niciun caz printre rândurile astea. Nu doresc să descurajez pe nimeni, ci pur și simplu voi vorbi prin prisma experiențelor mele petrecute pe toată durata procesului de selecție.

Dragă oameni din HR, îmi imaginez că nu e o treabă tocmai ușoară să triezi oameni, să încerci să le descoperi abilitățile, talentul sau potențialul. În mintea mea asociez acest proces de selecție cu o scenă ruptă dintr-un film de război, în cadrul căreia doctorii sunt nevoiți practic să aleagă persoanele pe care le vor salva și să le lase să moară pe celelalte.

Ei bine, situația nu e chiar atât de disperată atunci când cauți un job, dar având în vedere că ai de plătit facturi, chirii și întreținere, te cam presează faptul că nu ai un venit stabil, iar de ai tăi nu poți să depinzi forever. Le au și ei pe ale lor și în plus simți nevoia să-ți faci și tu un rost în viață.

Dragă candidatule, aș putea scrie ore întregi despre ce să nu faci la un interviu sau ce să nu întrebi – informații din abundență pe care le poți găsi și dacă-i adresezi vreo întrebare lui Gogu.

20-years-experience

Așadar, ți-ai pus la punct CV-ul, te simți cât de cât pregătit, ai aplicat unde ai crezut că ți-ar plăcea să lucrezi și acum aștepți.

Luni, marți…

Luni, săptămâni bune, uneori poate doar câteva zile…

Și apoi în sfârșit sună telefonul mult așteptat, iar interlocutorul te cheamă la un interviu.

În primul rând, trebuie să ai grijă cum te îmbraci. Decent și prezentabil. O cămașa, un sacou, o pereche de pantaloni (de preferat nu blugi) sau o fustă office (în cazul fetelor) ar fi chiar indicate.

În al doilea rând, punctualitatea este foarte importantă – este bine să nu ajungi nici prea devreme, nici prea târziu. Ideal este să fii acolo cu vreo 10 minute înainte de ora stabilită.

Eu am ajuns odată la un interviu chiar și cu o oră mai târziu, iar la altele nu m-am prezentat deloc din diferite considerente, anunțând totuși că nu voi ajunge.

Am fost întrebată la un interviu ce note am avut în facultate, ce note am luat la licență și ce materii mi-au plăcut. Credeam că notele nu prea contează… și că nici diplomele nu prea…

La un alt interviu, am avut surpriza neplăcută să aflu că domnița nici nu-mi citise CV-ul. M-a întrebat Și tu ce în ce an ești?” Dacă mi-ar fi citit CV-ul ar fi știut cu siguranță că absolvisem de ceva vreme facultatea și masterul. Ei…detalii…Pe de o parte, gafa asta nu m-a făcut să mă simt chiar prost, ci dimpotrivă, m-am simțit tânără și aproape studentă. :D

HR vine de la Hei, Rupe-te!

Dacă lucrezi la HR, te rog citește cu atenție sporită CV-urile persoanelor pe care le inviți la interviu. Nu de alta, dar în felul acesta vei evita să ai parte de surprize neplăcute. 

Am dat tot felul de teste la mai multe interviuri – iar cea mai mare amărăciune era strâns legată de faptul că nu primeam feedback. Like niciun fel de feedback. Nici măcar du-te dracu.Ok, nu mă vreți, dar de ce? E dreptul meu să știu de ce. Nu corespund cu profilul căutat de voi…bun… am înțeles. Dar pe ce criterii ați făcut selecția ? Și cum ați ajuns la această concluzie? Mi se pare urât ca atunci când te dai o mare corporație sau când etalezi tot felul de avantaje precum „echipă tânără și dinamică”, „bonusuri” și alte beneficii pe care le-am auzit de nenumărate ori, să nu te obosești să dai vreun feedback. Sau mai bine zis să nu te intereseze să dai un feedback.

thanks-for-interview

Dragă candidatule, vreau să încerc – oricât de clișeic ar suna – să te ajut cu câteva recomandări și dacă se poate să-ți mai îndulcesc amarul. Știu cum este să încerci din răsputeri să intri în grațiile unui intervievator și știu cum e s-o dai în bară de multe ori. Și mai știu cum e să te duci la interviuri doar ca să te obișnuiești cu ideea și chiar să nu îți mai pese așa de mult.

La un interviu mi-a cerut cineva să-i spun ceva despre mine. Orice. I-am spus că îmi place să colorez. Femeia m-a privit surprinsă. Așa că i-am dat lămuriri suplimentare: „cărți de colorat pentru adulți”. M-a privit și mai nedumerită. Sunt acele cărți concepute special pentru adulți. Nevermind, mi-am zis în gând și mi-am adus aminte ce am gândit prima oară când am auzit de cărțile de colorat antistres pentru adulți – le-am asociat cu filmele pentru adulți. Well și n-am luat. Nu a fost din cauza dialogului, ci am avut probleme tehnice cu mailul chiar în ziua când trebuia să ofer niște rezolvări. It was the fate, aș putea spune.

Toată lumea spune că atunci când te duci la interviuri, trebuie să te vinzi. Niciodată n-am știut să mă vând prea bine și nu m-am priceput foarte bine să conving oamenii. Cu toate astea m-am străduit așa cum am putut. În cadrul unui interviu, am avut o discuție cu o doamnă trecută de 45 care m-a întrebat cu ce mă ocup. I-am răspuns sincer și deschis că sunt voluntară (pe vremea aceea, scriam pentru o asociație care avea ca scop dezvoltarea personală a tinerilor). A urmat o altă întrebare fulger „Și tu din ce te întreții? ”

Iaca din ce să mă întrețin – „cânt ziua pe la metrou să strâng bani de karaoke, iar noaptea sunt artistă pe marile ecrane în dormitoarele înfloritoare ale studiourilor de videochat. Ei și în timpul liber mai merg pe la interviuri să fac mișto de persoanele ca dvs”. Ar fi fost un răspuns bun. Dar nu i l-am dat pe ăsta, ci i-am zis că mă ajută ai mei. Apoi a urmat o altă întrebare: „Văd că ai scris în CV că știi spaniolă. De unde ai învățat?”, privindu-mă ca un adevărat prădător înainte de a se năpusti asupra victimei. Probabil se aștepta să-i răspund că am învățat din telenovele (de fapt și de drept toată spaniola pe care o știu se datorează trilogiei Mariei și a altor seriale pe care le urmăream în copilărie). Mi-am amintit deodată că prin liceu am avut un curs opțional de spaniolă, așadar am putut să-i dau un răspuns la care nu se aștepta (având în vedere că mă ajută și fața – am o față cam de telenovelistă așa)Lo siento, señora. Aici chiar m-am descurcat, n-ai ce zice, mi-am zis în gând.

Well, în prezent lucrez de ceva vreme într-un loc mișto cu oameni faini și sunt foarte fericită pentru că îmi place mult ceea ce fac. Așadar, dragă candidatule, îți doresc să-ți găsești jobul mult visat care să te ajute să te dezvolți atât pe plan personal, cât și pe plan profesional.

dosequis

Recomandări utile pentru interviul de angajare

Acum ceva timp, am purtat o discuție cu o colegă dragă de muncă, care mi-a împărtășit câteva trucuri care mi-ar fi prins cu siguranță dacă le-aș fi știut pe vremea când mergeam la interviuri. Iată câteva sfaturi care s-ar putea să-ți prindă bine:

  • Fii sincer(ă), deschis(ă), dar totuși rezervat(ă). Cu alte cuvinte, nu e bine să adopți o atitudine prea familială cu intervievatorul, indiferent cât de simpatic îți va părea întrucât discuția trebuie purtată în limite profesionale. Oricum, acesta își va face o părere pe baza modului în care te comporți, așadar fiecare gest contează. Nu este bine să încerci să pari altfel de cum ești și să ascunzi chestii importante.
  • Nu mistifica CV-ul. Știu că experiența este foarte importantă – pentru că m-am lovit de acest aspect la multe dintre interviurile pe care le-am dat, însă nu este sănătos să înflorești CV-ul. Dacă nu te pricepi la ce ai scris că știi să faci, o să fie foarte nasol mai târziu când adevărul iese la iveală. În plus de asta, angajatorul sau intervievatorul are oricând libertatea de a verifica informațiile prezentate în Curriculum Vitae.
  • Dacă vrei să îți schimbi jobul din varii motive, nu îți bârfi angajatorul, nu arunca vina asupra sa. Nu e frumos și nu dă bine. La întrebarea de ce vrei să pleci din locul X, nu se răspunde cu <pentru era șefa era o adevărată scorpie..făcea, dregea>.Un exemplu potrivit de răspuns ar fi Mă simt blocat(ă) în acest mediu și simt că nu pot să evoluez. Mi-aș dori mai mult de la mine.

Știm că uneori HR-ul își face bine treaba, iar alteori nu, și știm că unii candidați sunt potriviți pentru unele posturi, alții nu. Cu toate acestea, HR are nevoie de o optimizare. Sau de mai multe. Chiar, voi cei care lucrați la HR unde vă vedeți peste 5 ani?

Sursă fotohttps://communitytable.parade.com/19104/heatherhuhman/10-dumb-things-real-job-candidates-do/

Reclame
Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , , , , , | Lasă un comentariu

De ce iubim bărbații?


group-without-logo

„De proaste”, ar răspunde unele femei. „De aia îi iubim”. Aceleași ar răspunde un pic mai elaborat la întrebarea „de ce să-i disprețuim pe bărbați?” spunând vorbe grele și blesteme la adresa lor. Ele sunt femei rănite și mult prea puțin iubite sau chiar deloc iubite, mai degrabă amante. Femei rătăcite prin așternuturile unor bărbați care le-au ademenit cu vorbe dulci în patul lor, ținându-le în stand by, ca mai apoi să le părăsească.

Am întâlnit femei care strigă pe stradă ca din gură de șarpe #Metoo, deși băieții din preajmă nici măcar nu au ridicat privirea de pe ecranul computerului (fiind preocupați cu noile apariții high tech) sau de pe cel al smartphone-ului.

Am observat femei care ridică în slăvi maternitatea, numindu-le pe mame adesea eroine, deși până la urmă prin ce se deosebește o pisică ce are pui de o femeie care are copil? Nu cumva instinctul matern se regăsește în ambele cazuri? Sunt de acord că nașterea unei ființe este un miracol și că este foarte frumos, dar o mamă e eroină doar pentru că e mamă? Maternitatea însăși a devenit o însușire supranaturală, nu cumva era una firească, de fapt și de drept? Ești eroină după multe ore de travaliu și apoi după un șir nesfârșit de nopți nedormite…și pline de îngrijorare. Ești eroină pentru că ești pur și simplu femeie și pentru că ai grijă de copilul tău?

Să înțelegem odată că bărbații nu vor niciodată egali cu femeile și nici invers, trebuie să acceptăm din start că suntem diferiți fără să încercăm să preluăm defectele unii de la alții. Nu știu dacă e bine nici să împrumutăm anumite elemente unii de la alții – am văzut bărbați mai pensați decât mine pe stradă – și mi-e rușine de asta.

La polul opus, am întâlnit bărbați care fug mâncând pământul când aud de copii și bărbați care nu merită să fie numiți tați. Dar nu despre aceștia vreau să vă vorbesc scriu acum, ci despre cei dragi din viața noastră. Iată de ce îi iubim pe (unii) bărbați:

  • Pentru că ne ajută la cumpărături cu brațele lor puternice;

  • Pentru că ne dezmiardă cu atingeri delicate;

  • Ne privesc cu admirație și cu dorință, închinându-se ca la niște zeițe (doar pentru că suntem eroine oare?);

  • Ne răsfață ca pe niște prințese;

  • Ne sprijină emoțional în momente de cumpănă;

  • Mai spală și ei vasele din când în gând;

  • Pregătesc o cină cu mâncare comestibilă;

  • Pentru că se înarmează cu răbdare pe coridoarele mall-urilor atunci când avem de probat câteva hăinuțe;

  • Ne fac să râdem (un bărbat fără umor e ca un fel de mâncare fără sare și piper);

  • Pentru că ne place când ne împărtășesc din gândurile lor care au legătură cu fotbalul și jocurile pe PC;

  • Și mai ales îi iubim pentru că nu ne lasă să plecăm din viața lor.

Îi iubim nu pentru că trebuie să-i iubim sau pentru că ar fi în natura noastră sensibilă de femei gingașe…Ci pentru că așa simțim noi. De altfel, am întâlnit femei mai dure decât roca și bărbați mai moi decât gelatina. Îi iubim pentru că merită. Sau pentru că merităm. Ne sunt dragi pentru că ne inspiră și pentru că ne fac să ne dorim să devenim eroine în adevăratul sens al cuvântului. În plus, trebuie să avem grijă de ei că numărul lor scade pe zi ce trece…. așa că mai ușor cu cicăleala…

Doamneloor și domnișoarelor, să ne trăiască bărbații că zău de nu ne-am omorî între noi fără ei!

Priviți-i îndeaproape pe bărbații din viața ta – tații, unchii, frații, iubiții, amanții… De ce îi iubești? Bărbații diferă întocmai cum se distinge un petec de pământ de altul, lucrat cu sudoare în fiecare zi de țărani. Ogoarele par la fel la suprafață, dar semințele cultivate diferă. În naivitatea mea, vreau să mai cred în oameni și în iubire și vreau să cred că mai sunt unele femei care iubesc îi iubesc cu adevărat pe bărbații din viața lor. De asemenea vreau să cred că există și bărbați care le iubesc pe femeile speciale din viața lor.

La mulți ani, femei! La mulți ani, bărbați! La mulți ani, iubire!

Până la urmă, dragostea este singurul mărțișor care ne bate în piept și care ne însoțește pretutindeni, indiferent de anotimp.

Sursă foto: https://www.smooth.com.au/dating/we-asked-male-strippers-every-dating-question-weve-ever-wondered

Publicat în Gabrielisme | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Milms Fovies îți aduce filmul potrivit la momentul potrivit


Îmi place să cred că orice om are ceva de spus, chiar dacă nu o face întotdeauna. De asemenea, cred că ar trebui să îndrăznim să cerem mai multe de la viață. Nu știu care e cauza, dar mi-a luat cam mult timp să ajung la această concluzie. Eu însămi simt că am nevoie de mai mult curaj să-mi înfrâng temerile, să-mi îndepărtez obstacolele care îmi apar în drum, să-mi îndeplinesc scopurile. Și, bineînțeles, să ignor tot ceea ce mă afectează pe cât se poate. Cred că orice proiect are o poveste în spate, așadar acum vreau să vă povestesc despre unul dintre proiectele mele de suflet pe care l-am început în urmă cu ceva timp: Milms Fovies.

Ce este Milms Fovies?

Milms Fovies s-a născut din dorința de a împărtăși oamenilor câteva gânduri despre filmele care şi-au pus amprenta asupra mea, care m-au impresionat, care mi-au construit viziunea despre lume şi au adus o contribuție semnificativă asupra concepțiilor mele despre viață.

Voi face o confesiune sinceră și vă voi spune că nu mi-au plăcut filmele dintotdeauna. Mă uitam foarte rar la filme, iar în general mă plictiseam foarte repede după maxim 15 minute de vizionat.

Le-am descoperit destul de târziu, când eram în facultate și-mi bătea sesiunea la ușă, așadar am avut și am în continuare de recuperat multe comori. Așadar îmi descoperisem un nou hobby: nu doar că îmi plăcea să vizionez filme, pe deasupra îi mai terorizam și pe alții, povestindu-le despre ăla mic de respira greusau ală mare de alerga repede.

Am realizat că pierd mai mult timp căutând filmul potrivit, decât vizionându-l, ceea ce li se întâmplă și altor oameni din câte mi-au povestit. Așadar, Milms Fovies vine în sprijinul tuturor celor care au nevoie de o recomandare bună, așa cum am avut și eu nevoie la rândul meu.

Însă aș dori, să fac o precizare. Eu nu sunt critic de film. Eu doar mă străduiesc să aștern câteva rânduri despre anumite filme. Așadar, am dedicat pagina mea de filme tuturor celor care zăbovesc când doresc să vadă un film pentru că sunt indecişi. Nu ar trebui să nu uităm totuşi că există o fărâmă de adevăr în fiecare poveste, iar creatorii pornesc de la realităţi cotidiene şi le transfigurează în ficţiuni.

Nu există o puritate a genului

Eu nu pot spune că am un gen anume preferat, nu îmi place să mă limitez, îmi plac deopotrivă şi comediile şi dramele, biografiile, thriller, horror ş.a.m.d. Trebuie să mărturisesc că nici sf-urile nu le găsesc prea departe de adevăr, presupunând că am trăi în realitatea lor.

În plus, având în vedere evoluţiile remarcabile ale tehnologiei şi ştiinţei, este posibil ca într-un viitor apropiat sau îndepărtat să ne confruntăm cu situaţii pe care acum le privim dincolo de un ecran şi care ni se par imposibile sau cel mai puţin probabile.

De altfel, cred cu tărie în faptul că există filmul potrivit la momentul potrivit. Cu alte cuvinte, de cele mai multe ori, aleg filmele pe care vreau să le vizionez în funcție de starea de spirit pe care o am la momentul respectiv.

Nici nu putem spune că există un gen pur al filmelor, nici măcar în realitate nu se întâmpla acest lucru. Așa cum în viață se întâmplă ca anumite tragedii să aducă și momente comice, așa și în filme regăsim genurile amestecate.

De altfel, am considerat că ar fi mai ușor dacă aș realiza o clasificare a filmelor pe genuri în funcție de trăsătura dominantă.

Așadar, aș vrea să vă rog să nu vă supărați pe mine dacă:

  • nu vă plac recomandările mele (consider că fiecare film are publicul lui și că e important să respectăm și preferințele altora. De altfel, cred că din orice film putem învăța ceva, așa cum de pe urma oricărei experiențe putem trage anumite învățături);

  • nu suntem pe aceeași frecvență. (Adică dacă sunteți de acord cu opiniile mele. Din punctul meu de vedere, este important să respecți și opinia celuilalt, chiar dacă nu îi împărtășești convingerile, până la urmă suntem toți diferiți, deci avem dreptul să gândim diferit. Desigur, oricând aveți completări sau doriți să mă contraziceți, vă invit cu mare drag să o faceți).

Vă doresc vizionare plăcută!

Publicat în Milms Fovies | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Ce lecții am învățat în 2017 și ce dorințe am în 2018


unique-new-years-resolutions

Mai e puțin și anul 2017 își va trage cortina, iar reprezentațiile pe care ni le-a oferit acest an – și bune și rele – m-au învățat următoarele:

  • să acord mai multă atenție celor din jur – unii poate au nevoie de ajutor, iar alții poate au nevoie doar de o bătaie zdravănă, așadar trebuie să-i bag undeva în seamă ;
  • să nu forțez relații și nici conversații, cu alte cuvinte, n-are rost să încerc să relaționez cu toată lumea, ci doar cu cei dragi care-și doresc la rândul lor să-și petreacă timpul în compania mea (până la urmă, unde scrie că trebuie să placi pe toată lumea ? Sau că trebuie să fie plăcut de toți?);
  • să mă bucur mai mult de tot ceea ce primesc ;
  • să fiu mai recunoscătoare;
  • să zâmbesc și să râd mai mult;
  • să dansez mai mult – sau oricum s-ar numi zbenguielile mele cu muzică pe fundal;
  • una dintre lecțiile importante pe care mă străduiesc să o învăț an de an și tot nu reușesc este –> să nu-mi mai pese atât de tare de părerile altora și să nu mă mai stresez din nimicuri;
  • să-mi gestionez mai bine timpul, astfel încât să nu fiu nevoită să mai amân vreun task;
  • să las trecutul în trecut și să nu mă mai gândesc așa des la viitor – pe principiul que sera, sera;

  • există o linie fină între politețe și ipocrizie. M-am considerat întotdeauna politicoasă, dar ipocrită sper să nu devin niciodată;
  • așteptarea e, într-adevăr, amară, dar uneori merită, pentru că roadele ei sunt dulci.

Ce vrea să-mi aducă 2018?

– să dau mai multe seen-uri decât să primesc (haha asta chiar e glumă, deja sunt imună la seen, unfriend și block)

Și să-mi ia în schimb, kilogramele în plus. Mi se pare o ofertă mai mult decât rezonabilă. Ce zici, 2018, batem palma?

Iar vouă vă doresc un an plin de iubire și sănătate, în care să realizați tot ce v-ați propus! Mai jos puteți asculta o melodie pe care am ales-o ca imn al anului 2018 – The impossible dream/The quest (melodia face parte din coloana sonoră a musicalului Man of la Mancha).

Spor în toate și un an cât mai bun!

Publicat în Lume zglobie | Etichetat , , , , , , , | Lasă un comentariu

Despre sacrificii


holding hand friend love close (21)

Dragostea nu a avut niciodată nevoie de promovare, poate pentru că este un sentiment frumos, unic sau poate pentru că ne oferă atât de multe….Te face să te simți vulnerabil și puternic în același timp ca și cum ai ține o lume întreagă pe umerii tăi. Unii indivizi nu suportă povara grea pe umeri așa că o distrug foarte ușor și în cele din urmă rămân cu regrete și cu dorința de a construi o lume asemănătoare cu cea pe care o purtau în spate. Despre iubire…am mai scris…și o să mai scriu. E un subiect inepuizabil. E firesc să percepem lucrurile în mod diferit și e normal să ne dorim ca cel cu care construim o relație să aibă aceeași viziune cu noi.

Fato, dacă îl iubești cu adevărat, renunți la tine pentru el.Băiete, dacă o iubești, nu îi ceri să renunțe la ea pentru tine. Și invers. Fato, nu trebuie să te faci frumoasă pentru el. Nu te îngriji pentru el. Ci pentru tine. Nu-ți aranja părul, nu te machia, nu te coafa. Băiete, nu-ți pierde timpul și banii dacă nu merită. Nu are rost. Băiete, nu o mai cumpăra cu atenții”. Azi o mașină, mâine o excursie, poimâine un apartament… Pfoai… prințesa e copleșită de atâtea atenții.

Poate că nu e nimic de demonstrat. Într-o relație, nimeni nu trebuie să dețină controlul sau să domine. Fără meciuri agresive de tipul „care pe care”?Ne aflăm cumva în ringul de box, în loc să fim în cel de dans? Poate că ar trebui să luăm oamenii exact așa cum sunt fără așteptări exagerate, fără jigniri. Cu respect și cu iubire. Până unde se poate. Când nu se mai poate, ne luăm bocceluța spre o altă destinație, cu un alt însoțitor, eventual.

– Unde ai fost, nemernicule? Te-am așteptat toată noaptea

– Am fost la meci. Cine te-a pus, idioato?

Cică toți bărbații sunt la fel. Ce să vezi, nu-s. Nu sunt toți perveși nenorociți. Și ei sunt oameni, fetelor. Și ei au nesiguranțe și temeri, chiar dacă ne oferă brațul lor puternice. Și ei se îndrăgostesc…și ei pot fi răniți…Nici noi nu suntem toate la fel. Nu cred că toate plângem la filme, nu toate iubim cumpărăturile. Trebuie să acceptăm că suntem diferiți și să acționăm ca atare.

Nu pot să mă laud că i-am încercat eu pe toți, dar m-am săturat de clișee și de generalizări. Așadar, vă prezint un exemplu extraordinar de iubire adevărată: Rene Angelil, soțul lui Celine Dion și-a ipotecat casa ca să o ajute să lanseze primul album. Cred că este foarte important să ai pe cineva alături de tine care să creadă în talentul tău și care să te susțină în permanență. Cred că atunci când iubești cu adevărat, faci sacrificii pentru persoana dragă. Și bineînțeles, piatra de temelie a relației voastre, pe lângă iubire și respect, ar trebui să fie comunicarea. De altfel, ce poate fi mai frumos decât să fii cu cineva care îți înțelege toate vorbele?

Să fii cu cineva care îți înțelege tăcerile.

Publicat în Gabrielisme | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Cum putem privi lumea din afară cu ochii dinăuntru? PEȘTERA – Jose Saramago


pestera

 

Recent am terminat de citit Peștera de Jose Saramago. inspirat de conceptul filosofic explicat de Platon, autorul construiește două lumi, una limitată de cunoaștere care oferă iluzia realității (imită perfect fenomene ale naturii – ploaie, vânt etc) și cealaltă realitatea absolută.

Platon ilustrează mitul Peșterii în lucrarea sa, Republica în încercarea de a justifica rolul pe care îl ocupă filosoful în societate. Un grup de oameni locuiesc într-o peșteră și sunt înlănțuiți astfel încât ei nu pot vedea lumina zilei. În spatele acestora, se află un foc care arde mereu luminând diverse statui. Oamenii peșterii observă umbrele pe care le fac statuile atunci când sunt mutate de alții și le atribuie diferite forme. Cu alte cuvinte, oamenii peșterii consideră că ceea ce au văzut reprezintă realitatea.

După spusele lui Platon, filosoful este cel care reușește să se elibereze de lanțuri și el este singurul care deține adevărul absolut și el ar fi cel mai potrivit pentru a conduce o societate, iar datoria sa este să se reîntoarcă în Peșteră și să le transmită și altora ce a învățat, luminându-i cu razele cunoașterii.

 

Postez mai jos câteva citate din opera lui Jose Saramago care mi-au plăcut la nebunie:

Fiecare citește în felul lui, își inventează o manieră proprie, unii își petrec toată viața citind fără să treacă vreodată dincolo de lectură, rămân lipiți de pagină, nu pricep că vorbele sunt numai pietre puse pentru a traversa curentul unui râu, sunt acolo doar ca să putem ajunge pe celălalt țărm, celălalt țărm contează. Doar dacă nu cumva, dacă nu cumva, dacă nu cumva, aceste râuri n-au două țărmuri, ci mai multe, fiecare om care citește este propriul lui țărm și e numai al lui țărmul pe care trebuie să ajungă.

Lutul ascunde și arată trecerea ființei prin timp și prin spații , semnele degetelor, zgârieturile unghiilor, cenușa și tăciunii rugurilor stinse, oasele proprii și străine, drumurile care veșnic se bifurcă, distanțându-se și pierzându-se unele de altele.

Starea de spirit a creatorului nu seamănă cu cea a distrugătorului.

Toți tații au fost fii, mulți fii devin tați, însă unii au uitat ce-au fost, iar celorlalți nu are cine să le explice ce vor fi.

Se spune că peisajul e o stare sufletească, că vedem lumea din afară cu ochii dinăuntru.

Cea mai mare părere de rău, dragă fată, nu e cea pe care o simți pe moment, e cea pe care o vei simți mai târziu când nu se mai poate face nimic.”.

Jose Saramago are un stil aparte de a scrie: nu utilizează linii de dialog, ghilimele, replicile personajelor sunt despărțite prin virgulă ceea ce îngreunează un pic lectura. Cipriano Algor este un olar din tată în fiu care vinde vase din lut Centrului, un soi de cartier care are centre comerciale, spații de recreere, apartamente de lux ș.a.m.d, considerat un tărâm al Făgăduințelor. Fiica sa, Marta îl ajută la olărie și la treburile gospodărești, iar ginerele său, Marcal Gacho lucrează ca paznic la centru. Un alt personaj important este câinele Găsit care apare într-o zi în curte. Autorul ne înfățișează romanul ca pe o alegorie a vieții într-o lume în care tehnologia creează prăpastii în sufletele oamenilor și îi înstrăinează.

iStock_000081600753_Medium_650_432

Publicat în Castele din stele | Etichetat , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Să ne înțelegem!


ISS_4253_00006

Să ne înțelegem, fetelor, iubitul nu e un obiect!

  • nu e o geantă,
  • nu e o rochie,
  • nu e o pereche de pantofi,
  • nu e un portfard plin cu instrumente de ascuns imperfecțiuni,
  • nu poate fi furat, nici împrumutat.

 

– Oh, dar nu mă mai asortez cu tine trebuie să-mi găsesc unul haute couture croit întocmai pe măsura mea, îmi zise mândruța mea zâmbind.

Să ne înțelegem, băieților, iubita nu e o piesă de piesă!

  • nu e o mașină scumpă, nici ieftină,
  • nu e un meci de fotbal,
  • nu e un motor cu turații reglabile,
  • nu e nici piesă de muzeu,
  • nu poate fi lăsată baltă chiar dacă vă place pescuitul.

Îmi place să zbor din cuib în cuib, deci parașute mai găsesc, i-am răspuns.

Fetelor și băieților, oamenii nu sunt accesorii pe care șă le schimbi în funcție de ținută sau de anotimp, nu sunt marionete de manipulat după bunul nostru plac, nu constituie dispozitive de ultima generație. E ușor să așezi oamenii pe un Pat al lui Procust, să le etalezi defectele și cumplit de greu să-i accepți, să-i iubești și să-i respecți.

Să trăim fericiți până la adânci bătrâneți, ne-am înțeles?!

Publicat în Gabrielisme | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu

Tipologii bărbați


flowers 1

1. Misoginul. Urăște femeile, dar iubește feminitatea. Toate femeile sunt la fel și sunt menite să îi sufle lui atât în ciorbe, supe, răcituri, cât și în salate și iaurturi. De asemenea, femeile sunt datoare să îi spele ciorapii, să îi calce cămășile, să îi facă de mâncare și să crească copiii proveniți din sămânța lui de misogin ce e. Orice altă preocupare îi este total interzisă, cu atât mai mult să citească, să se uite la filme sau să gândească singură. Vorba lui Gaston din Frumoasa și bestia: „It’s not right for a woman to read. Soon she starts getting ideas, and thinking” .

2. Slujitorul. ria ta, el ar face orice să îți anticipeze dorințele înainte de a le rosti, dacă ai nevoie de un peștișor de aur care îndeplinește mai mult de 3 dorințe, el este acolo. Dacă ai nevoie de apă, îți va aduce o fântâna. El este convins că trăiește doar să te servească pe tine. El este cam ca Britney Spears (Born to make you happy). Poți să îi ceri orice numai să nu trăiască pentru el, sau să facă lucruri doar pentru el. Îți cântă în strună și îți jură fidelitate până la moarte. Asta dacă nu îl prinde alta în acvariu.

3. Indiferentul. Ăsta nu te-ar suna nici dacă tu ai lucra la pompieri și i-ar lua foc casa. Se așteaptă să faci tu primul pas. Pentru că așa e învățat el. Pentru că tu trebuie să ghicești care sunt nevoile lui și eventual să realizezi că e posibil să-i izbucnească un incendiu la el acasă, de asta e bine să-l mai suni TU din când în când să-l mai întrebi dacă e bine, sănătos. Pentru că tu pe el nu-l interesezi. Pentru că îi ești indiferentă. Pentru că tu chiar dacă lucrezi la pompieri, știe că dacă te aprinzi după el, nu poți să stingi acest foc așa ușor. Fată, ia mimează și tu un pic indiferența să vezi cum își dă foc singur la valiză. Sau nu.

4. Arogantul este centrul universului. Alfa și Omega. Începutul și sfârșitul. Dacă nu îi funcționează planul A, știe că în alfabet mai sunt și alte litere. Calcă sigur pe el și știe că toată lumea se învârte în jurul lui. Pe zi ce trece, observi că nu îi poți ajunge cu prăjina la nas. El este cel mai tare din parcare. Dacă nu are pe nimeni, va spune că nu a găsit pe nimeni care să-i merite timpul. Dacă are totuși pe cineva, va spune că e o relație complicată, că fata e super îndrăgostită de el și că lui îi este milă să-i dea cu piciorul. Nu face el așa ceva. Este prea bun la sufletDacă l-ai refuzat, va spune că oricum nu erai interesantă și nu corespundeai standardelor sale. Singurul lui defect este că nu realizează că îngâmfarea lui este neîntemeiată.

5. Egoistul nu împarte nimic. Nici măcar o opinie. Totul i se cuvine Majestății Sale și nimic nu trebuie împărtășit. El trăiește numai pentru el, fără să-l intereseze de alte persoane. Uneori ai senzația că egoistul s-a născut singur. El pe sine. (fără mamă, fără tată). Nici măcar nu a fost conceput în laborator. Egoistul pur și simplu a existat dintotdeauna. Dacă mă gândesc bine nu e chiar atât de rău în anumite situații. De pildă, dacă ar încasa unele gloanțe, le-ar păstra doar pentru el. E un caz fericit ăsta. Pentru tine. Dacă nu ții tu pistolul, desigur. Ram pam pam pam, Man Down, Man Down.

6. Posesivu’ ăsta micu’ are senzația că te-a câștigat la loto, run, girl, ruuun dacă nu vrei să aibă drept de viață și de moarte asupra ta. Te va suna toată ziua sa vadă pe unde ești cu cine și ce faci și noaptea să te întrebe dacă dormi, dacă visezi? E musai să visezi la el, altfel nu știu ce se va întâmpla. E în stare să-l caute pe Cobb din Inception (A.k.a Leo DiCaprio) pentru a se ocupa de arhitectura fanteziilor tale. Dacă își va permite și mai ales dacă tu îi vei permite, îți va construi o colivie menită să-ți îngrădească libertatea și va pune o femeie să te păzească. Pentru că e evident că în bărbați nu are încredere. Nici în tine nu are. Și nici măcar în el însuși.

7. Pescarul te lasă baltă cât ai zice pește. Dacă nu te scalzi în apele tale, cel mai bine este să nu te lași pescuită de el că altfel după o perioadă o să crezi că s-a dat la fund, când de fapt tu ai luat plasă. Cel mai bine e să cauți alte ape în care să te scalzi dacă nu vrei să ai de a face cu el. Sau dacă totuși ești încăpățânată și vrei să-i dai o șansă, lasă-l să te învețe cum să pescuiești, cere-i câteva sfaturi, eventual. Ei, dar asta e altă mâncare de pește.

8. Romanticul îți va recita non-stop poezii și-ți va jura iubire eternă sub clar de lună și de stele. Tu pentru el rămâi Julieta, iar siropul și inimioarele roz nu vor lipsi din peisaj. Dacă va apărea vreodată o altă Julietă în peisaj să știi că el tot pe tine te iubește, că n-a însemnat nimic (normal, niciodată nu înseamnă). Ai grijă cum te porți cu el că e băiat simțitor și să nu-i rănești sentimentele. Nu-i da cu trandafirii în cap. Reao!Insensibilo!

9. Politicosul îți deschide portiera de la mașină (poate de frică să nu o trântești), nu-ți va da seen niciodată, mereu va fi exagerat de politicos, își va cere scuze de mii de ORE: înainte de a greși, (scuze, scuze voi greși), în timpul greșelii ( hei, scuze, greșesc) după ce a greșit( oops, scuze am greșit) și bineînțeles din obișnuință îți va cere scuze și când n-a greșit ( scuze…că n-am greșit).Cine știe din ce lume de basm vine, poate chiar din străfundurile tărâmului lui Hades. Don’t trust this kinda of ppl. Too polite. It’s a trap. It’s not real.

10. Lăudărosul a avut N (de la NENUMĂRATE) femei, are mereu ultimul model de mașină, de telefon, case, vile cu piscine, apartamente ș.a.m.d. Și vizitează nu știu câte țări (probabil de multe ori în vis) . Lăudărosul tot timpul a fost, a făcut, a dres sau ar face, ar drege, ar fi dacă nu s-ar povesti. Dar el (se) povestește și mult. Iar tu încetul cu încetul, vei avea o revelație: deși e plin de el, are multe goluri. (goluri bancare, goluri în suflet, în minte, în stomac ș.a.m.d.).

Publicat în Tipologii | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Am reușit! Am trimis un copil în tabără! Vă mulțumesc!!


33035790_2162565827092735_8182708685168967680_n

Încă de când eram mică visam să cânt pe o scenă mare. Repetam ore în șir în camera mea diferite melodii, maimuțărindu-mă în fel și chip.

Când m-am înscris la concursul caritabil de karaoke organizat de Ajungem Mari, mi-am reamintit cumva de acest vis pe care îl aveam în copilărie.

Ieri seară a avut loc evenimentul care a strâns câțiva participanți cu scopul de a strânge bănuți pentru a trimite un copil în tabără. O inițiativă frumoasă a asociației Lindenfield, zic eu, abia așteptam să mă înscriu din nou. Am mai mai participat de vreo două ori până acum și de fiecare dată am cântat cu tot sufletul. Se zice că a treia oară e cu noroc și chiar așa a fost. Cel puțin la mine…pentru că am reușit să strâng fondurile necesare pentru a trimite un copilaș într-o tabără de dezvoltare personală la munte. Yeeey!!

În perioada liceului, am fost în tabără și m-am distrat de minune, am rămas cu amintiri frumoase. În anumite centre de plasament, există copii care abia dacă ies în curte, darmite să mai viziteze locuri noi. Singurele trasee de care au parte sunt de la centru spre școală și înapoi spre centru. Tot ce au acești micuți sunt visurile, idealurile, speranțe și mult dor de casă…Foarte mult dor de casă și de bine. Unii probabil că nici nu au casă, alții sunt pur și simplu abandonați acolo. Ce vină au? Copiii aceștia sunt ai nimănui? Am fost voluntar la Ajungem Mari și cunosc situațiile din centre destul de bine. Tocmai de aceea, am luat decizia de a mă înscrie pentru a treia oară la concursul caritabil. Mă bucur enorm că am reușit într-un final să strâng suficiente fonduri pentru ca un copil să meargă în tabără.

Nu m-aș implica niciodată într-o cauză în care nu cred. Așadar, mă bucur că am avut șansa să-i ofer o amintire frumoasă unui copil cu sprijinul celor care au crezut alături de mine în această cauză.

Un copil zâmbește datorită vouă

Vreau să mulțumesc tuturor celor care au donat – dar din dar se face rai, susținătorilor mei vizibili și invizibili. Știu că există persoane care ar fi vrut să ajungă la eveniment, dar din păcate nu au reușit. Cred că am primit toate energiile pozitive și că planetele s-au aliniat, astfel că, în final, am luat premiul I. Toți participanții la concurs s-au descurcat de minune, am avut și vreo câțiva preferați. Felicitări tuturor! Sincer, nu mă așteptam să câștig pentru că sunt conștientă că n-am fost cea mai bună din concurs. Dar n-a contat doar modul în care am cântat (din fericire pentru mine), ci s-au luat în calcul punctajele juriului (format din copii de la centre) și reacțiile publicului.

Scopul scuză mijloacele

În ziua de azi, devine din ce în ce mai dificil să fii fundraiser pentru că oamenii nu mai au timp, nu mai au răbdare și nu mai au nici bani. Sunt sătui de oameni care cer bani, se simt sufocați de cerșetori ș.a.m.d. Îi înțeleg perfect. În plus, sunt atâtea cauze care merită susținute încât nici nu știi unde ar fi mai bine să donezi banii. Eu zic că este bine să dăm bani acolo unde simțim, ori de câte ori simțim și dacă avem bineînțeles. Se spune că este bine să dăruiești a zecea parte din cât câștigi. Eu îndemn pe toată lumea să-și cheltuie banii așa cum consideră de cuviință, fiecare are prioritățile sale și fiecare știe cum să-i chivernisească mai bine. Nu mi-au plăcut niciodată oamenii zgârciți, dar pot să înțeleg perioadele de austeritate. Să duci o viață austeră, plină de lipsuri, nu e totuna cu viața de om zgârcit din punctul meu de vedere.

Nu-mi pare rău că mi-am stresat colegii de muncă (sorry, guys) vorbind numai și numai despre karaoke și lipind tot felul de afișe cu «donați», cerându-le bani cu obrăznicie și cu un mare tupeu, dar am făcut lucrul acesta pentru ca un copil să se bucure de o mini-vacanță. Ce e mai frumos decât să știi că ai făcut o mică bucurie cuiva?

Pentru concurs, fiecare participant trebuia să pregătească 5 piese, dintre care doar 2 erau cântate în seara cu pricina.

Eu m-am gândit să-mi scot la vânzare piesele deoarece mi-am dat seama că nu contează ce o să cânt sau cum o să cânt, ci important este să se strângă bănuții.

Așadar, am dat sfoară în țară că voi cânta în funcție de preferințele donatorilor și distribuind pe Facebook o listă cu tarife:

100 lei – costa o piesă

50 lei – costa jumătate de piesă

10 lei – refrenul.

Cum a fost pe scenă

Așadar, eram dispusă să învăț orice piesă, orice fragment, orice refren numai să se strângă banii.

Dacă piesa nu era aleasă pentru a fi cântată în concurs, am promis că mă înregistrez.

N-am fost pe scenă la propriu. Am cântat în mijlocul mulțimii. Îmi place să mă simt alături de oameni, nu deasupra lor. În plus, era vorba despre karaoke, adică am fost alintată – am avut în față un ecran pe care erau afișate versurile.

Un coleg a propus să cânt o melodie de la Metallica. Am acceptat provocarea și am repetat timp de o săptămână și am sperat că o să mă descurc.

În ziua evenimentului am fost total copleșită de emoții, dar am avut mare noroc. Prima melodie cu care m-am înscris în concurs a fost «Read all about it», interpretată de Emeli Sandi, așa că am cântat-o pe aceasta. După ce fiecare participant a cântat câte o melodie, prezentatorii au anunțat că nu mai este nevoie să cântăm și piesa cu numărul doi. Astfel că am scăpat ca prin urechile acului. Cu toate acestea, o să-mi onorez promisiunile și mă voi înregistra cântând piesele la care s-au gândit donatorii.

În loc de încheiere, vorbesc de avere!

Mă bucur mult că am avut ocazia să particip la acest eveniment. Pe viitor, îmi doresc să se mai organizeze astfel de concursuri caritabile. Poți face pe cineva fericit cu puțin. Oricât de clișeic ar suna, banii nu sunt totul în viață. Cele mai bune lucruri nu se obțin cu bani. Și hai să nu fie precum zicea Balzac. Banul nu e zeul la care se închină toți. Aș fi ipocrită să spun – fiind vorba despre un concurs caritabil – că banul nu contează. Nu vreau să spun că nu contează, ci că noi îi dăm uneori mai multă importanță decât i se cuvine. Și știți care e problema? Că banul începe să-și dea aere, să zboare, iar noi rămânem cu buzunarele goale fluturând în vânt. Măcar inimile să ne fie pline de bucurie!

În altă ordine de idei, eu încă mai cred în oameni care au alte valori la care se raportează, nu la bani. Data viitoare când vedeți pe cineva pe stradă că are nevoie de o vorbă bună, de o mângâiere, de o îmbrățișare nu ezitați și oferiți fără rezerve. Iar dacă are nevoie de bani…întrebați-vă mai întâi inima și apoi portofelul!

P. S: În poză, veți putea vedea ce premiu superb am câștigat duminică – un tablou cu o fotografie realizată de unul dintre copiii de la centru.

Publicat în Castele din stele | Etichetat , , , , , | 2 comentarii

Top 10 melodii de la Vaya con Dios


vaya

Una dintre formațiile mele de suflet este Vaya con Dios (care s-ar traduce mot-a-mot Du-te cu Dumnezeu). Nu știu care o fi secretul acestui succes răsunător pe care l-a avut Vaya con Dios, cert este că melodiile pe care le intepretează parcă ne transmit vibrații pozitive, iar Dani Klein are o voce deosebită și cântă cu tot sufletul. Dacă nu mă credeți pe cuvânt, poate vă convinge topul pe care l-am întocmit:

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

 

Sursa foto: http://www.newsweek.pl/kultura/muzyka/vaya-con-dios-tworczosc-trasa-koncertowa-vaya-con-dios-dani-klein,artykuly,101076,1,1,1.html

Publicat în Gabrielisme | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Top 10 melodii de la Ed Sheeran


ed_sheeran

Dincolo de talentul său magnific de cântăreț, compozitor, textier, Ed Sheeran transmite emoții într-un stil atât de personal încât l-ai recunoaște dintr-o mie. Sunt impresionată de calitățile sale vocale și de evoluția pe care a cunoscut-o în timp. Piesele sale cele mai cunoscute au devenit adevărate imnuri pentru inimile doamnelor și domnișoarelor din întreaga lume. Jamie Foxx a fost cel care i-a observat talentul oferindu-i o șansă – aceea de a-i utiliza studioul de înregistrări. Am selectat câteva piese din repertoriul lui Ed Sheeran care îmi plac cel mai mult. Iată care sunt acestea:

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

Sursa foto: http://bucurestifm.ro/2017/11/10/ed-sheeran-record-de-vizualizari-pe-youtube/

Publicat în Gabrielisme | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Top 10 melodii Ace of Base


Oare care o fi secretul succesului pe plan muzical? Puțin talent, puțină muncă, puțină ambiție și gata? Ajungi una dintre cele mai iubite formații de origine suedeză după Roxette și Abba. Sau poate doar șansa este cea care are ultimul cuvânt în fața sorții. Probabil că mai greu decât să ajungi în topuri este să te menții acolo. Și cred că industria muzicală e plină de culori care nu au ce căuta acolo, dar cu siguranță că Ace of Base nu face parte din paleta de culori care strică muzica. Înființată în 1990, destrămată în 2012, trupa a scos câteva melodii care oferă o priveliște frumoase urechilor. Iată preferatele mele:

461632

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

 

Sursa foto: https://bbs.boingboing.net/t/ace-of-base-crypto-fascists/67597

Publicat în Gabrielisme | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Top 10 melodii de la Alicia Keys


2016_AliciaKeys_Press_091116

Alicia Keys se numără printre artistele mele preferate. O admir în mod deosebit pentru naturalețea cu care interpretează fiecare piesă și pentru emoțiile pe care le transmite. Un alt motiv pentru care îmi place Alicia Keys este pentru că se implică deseori în acțiuni de caritate. Iar eu tare mult mă bucur când aud că vreo celebritate se ocupă cu acțiuni caritabile. Artista este ambasador la nivel internațional al organizației non-profit Keep a child Alive – care se ocupă cu distribuirea medicamentelor în zonele afectate de HIV din Africa.

Mereu m-am gândit la următoarea frază: «Faci umbră pământului degeaba.» – și mi-a fost teamă de ea. Întotdeauna m-am temut să nu mi se potrivească și am avut momente în care mă simțeam total inutilă – sentiment pe care nu îl doresc nimănui. Cert este că Alicia Keys este una dintre persoanele care nu fac umbră pământului degeaba. Iată de ce:

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

Sursa foto: http://www.nme.com/reviews/album/alicia-keys-here-review

Publicat în Gabrielisme | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Top 10 melodii de la Bruno Mars


Bruno-Mars-in-Just-the-Way-You-Are

Habar nu am ce piese a mai scos Bruno Mars în ultima vreme, dar știu că în perioada facultății îi ascultam cu mare plăcere melodiile și încă le mai ascult ori de câte ori am ocazia. În anul 2011, artistul a câștigat primul premiu Grammy pentru cea mai bună interpretare vocală pop masculină pentru piesa <Nothin’ on you>. Popularitatea pe care a cunoscut-o s-a datorat primului single promovat – <Just the way you are>, piesă care a cucerit clasamentul Billboard Hot 100, păstrându-și o poziție de top multă vreme.

Bruno Mars are o voce incredibilă, dar nu prea cred că va reuși să mai scoată melodii care să merite atenția publicului. Încet-încet, va intra (dacă nu a intrat deja) în umbra generației de acum și nu va mai avea succesul de altădată. Muzica sa este un mix de stiluri, inspirat de o varietate de influențe reggae, R&B, soul, hip-hop. Dar cine știe? Poate mă înșel și în viitorul apropiat, artistul mă va surprinde cu o nouă piesă. Până una alta, iată topul din această seară:

1.

2. 

3. 

4.

5,

6.

7.

8.

9.

10.

 

Sursa foto: http://www.universocanario.com/cultura/farandula/bruno-mars/bruno-mars-video/bruno-mars-gorilla/320483

Publicat în Gabrielisme, Uncategorized | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Top 10 melodii stocastice


esl-listening-activities-for-adults

A trecut și săptămâna aceasta – care pentru unii a fost mai bună, pentru alții mai puțin bună. Iată că a venit și mult așteptatul weekend. Lumea e plină de diversitate și de nuanțe, din acest motiv este bine să ne bucurăm ochii privind în detaliu, fiecare culoare a sa dar și în ansamblu.

De asemenea, ar trebui să învățăm să ascultăm mai mult și să vorbim mai puțin. Să ascultăm sunete din natură, să-i ascultăm pe cei dragi, să ne înconjurăm numai de vorbe frumoase – pe cât este posibil și să nu mai fim atât de receptivi când vine vorba de bârfe, cuvinte negative, înjurături etc. Și putem să ascultăm melodii frumoase – care ne înfrumusețează viața. Nu degeaba se spune că muzica pe care o ascultăm ne formează. Dacă vrei să cunoști un om cu adevărat – poți începe să-l descoperi aflând ce muzică ascultă, ce filme îi plac și ce cărți citește.

Așa cum am promis, în fiecare seară până în ziua concursului, voi posta pe blog un top cu melodii care îmi plac. În seara asta, mi-am propus să aleg mai multe cântece aleatoriu astfel încât să fie <peisajul> cât mai variat. . Șiiii….iată piesele câștigătoare:

1.

 

 

 

2.

 

 

 

 

3.

4.

5.

 

 

 

 

 

6.

 

7.

8.

9.

10.

 

 

Sursă foto: http://www.norcalpaintballpark.com/the-importance-of-listening-to-music-everyday/

 

Publicat în Gabrielisme | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu