Milms Fovies îți aduce filmul potrivit la momentul potrivit


MV5BMjIzNzIwMTY4M15BMl5BanBnXkFtZTgwNjI2Mzc2MDI@._V1_SY1000_CR0,0,1505,1000_AL_

Sursa foto: Imdb.com

Îmi place să cred că orice om are ceva de spus, chiar dacă nu o face întotdeauna. De asemenea, cred că ar trebui să îndrăznim să cerem mai multe de la viață. Nu știu care e cauza, dar mi-a luat cam mult timp să ajung la această concluzie. Eu însămi simt că am nevoie de mai mult curaj să-mi înfrâng temerile, să-mi îndepărtez obstacolele care îmi apar în drum, să-mi îndeplinesc scopurile. Și, bineînțeles, să ignor tot ceea ce mă afectează pe cât se poate. Cred că orice proiect are o poveste în spate, așadar acum vreau să vă povestesc despre unul dintre proiectele mele de suflet pe care l-am început în urmă cu ceva timp: Milms Fovies.

Ce este Milms Fovies?

Milms Fovies s-a născut din dorința de a împărtăși oamenilor câteva gânduri despre filmele care şi-au pus amprenta asupra mea, care m-au impresionat, care mi-au construit viziunea despre lume şi au adus o contribuție semnificativă asupra concepțiilor mele despre viață.

Voi face o confesiune sinceră și vă voi spune că nu mi-au plăcut filmele dintotdeauna. Mă uitam foarte rar la filme, iar în general mă plictiseam foarte repede după maxim 15 minute de vizionat.

Le-am descoperit destul de târziu, când eram în facultate și-mi bătea sesiunea la ușă, așadar am avut și am în continuare de recuperat multe comori. Așadar îmi descoperisem un nou hobby: nu doar că îmi plăcea să vizionez filme, pe deasupra îi mai terorizam și pe alții, povestindu-le despre ăla mic de respira greusau ală mare de alerga repede.

Am realizat că pierd mai mult timp căutând filmul potrivit, decât vizionându-l, ceea ce li se întâmplă și altor oameni din câte mi-au povestit. Așadar, Milms Fovies vine în sprijinul tuturor celor care au nevoie de o recomandare bună, așa cum am avut și eu nevoie la rândul meu.

Însă aș dori, să fac o precizare. Eu nu sunt critic de film. Eu doar mă străduiesc să aștern câteva rânduri despre anumite filme. Așadar, am dedicat pagina mea de filme tuturor celor care zăbovesc când doresc să vadă un film pentru că sunt indecişi. Nu ar trebui să nu uităm totuşi că există o fărâmă de adevăr în fiecare poveste, iar creatorii pornesc de la realităţi cotidiene şi le transfigurează în ficţiuni.

Nu există o puritate a genului

Eu nu pot spune că am un gen anume preferat, nu îmi place să mă limitez, îmi plac deopotrivă şi comediile şi dramele, biografiile, thriller, horror ş.a.m.d. Trebuie să mărturisesc că nici sf-urile nu le găsesc prea departe de adevăr, presupunând că am trăi în realitatea lor.

În plus, având în vedere evoluţiile remarcabile ale tehnologiei şi ştiinţei, este posibil ca într-un viitor apropiat sau îndepărtat să ne confruntăm cu situaţii pe care acum le privim dincolo de un ecran şi care ni se par imposibile sau cel mai puţin probabile.

De altfel, cred cu tărie în faptul că există filmul potrivit la momentul potrivit. Cu alte cuvinte, de cele mai multe ori, aleg filmele pe care vreau să le vizionez în funcție de starea de spirit pe care o am la momentul respectiv.

Nici nu putem spune că există un gen pur al filmelor, nici măcar în realitate nu se întâmpla acest lucru. Așa cum în viață se întâmplă ca anumite tragedii să aducă și momente comice, așa și în filme regăsim genurile amestecate.

De altfel, am considerat că ar fi mai ușor dacă aș realiza o clasificare a filmelor pe genuri în funcție de trăsătura dominantă.

Așadar, aș vrea să vă rog să nu vă supărați pe mine dacă:

  • nu vă plac recomandările mele (consider că fiecare film are publicul lui și că e important să respectăm și preferințele altora. De altfel, cred că din orice film putem învăța ceva, așa cum de pe urma oricărei experiențe putem trage anumite învățături);

  • nu suntem pe aceeași frecvență. (Adică dacă sunteți de acord cu opiniile mele. Din punctul meu de vedere, este important să respecți și opinia celuilalt, chiar dacă nu îi împărtășești convingerile, până la urmă suntem toți diferiți, deci avem dreptul să gândim diferit. Desigur, oricând aveți completări sau doriți să mă contraziceți, vă invit cu mare drag să o faceți).

Vă doresc vizionare plăcută!

Anunțuri
Publicat în Milms Fovies | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Ce lecții am învățat în 2017 și ce dorințe am în 2018


unique-new-years-resolutions

Mai e puțin și anul 2017 își va trage cortina, iar reprezentațiile pe care ni le-a oferit acest an – și bune și rele – m-au învățat următoarele:

  • să acord mai multă atenție celor din jur – unii poate au nevoie de ajutor, iar alții poate au nevoie doar de o bătaie zdravănă, așadar trebuie să-i bag undeva în seamă ;
  • să nu forțez relații și nici conversații, cu alte cuvinte, n-are rost să încerc să relaționez cu toată lumea, ci doar cu cei dragi care-și doresc la rândul lor să-și petreacă timpul în compania mea (până la urmă, unde scrie că trebuie să placi pe toată lumea ? Sau că trebuie să fie plăcut de toți?);
  • să mă bucur mai mult de tot ceea ce primesc ;
  • să fiu mai recunoscătoare;
  • să zâmbesc și să râd mai mult;
  • să dansez mai mult – sau oricum s-ar numi zbenguielile mele cu muzică pe fundal;
  • una dintre lecțiile importante pe care mă străduiesc să o învăț an de an și tot nu reușesc este –> să nu-mi mai pese atât de tare de părerile altora și să nu mă mai stresez din nimicuri;
  • să-mi gestionez mai bine timpul, astfel încât să nu fiu nevoită să mai amân vreun task;
  • să las trecutul în trecut și să nu mă mai gândesc așa des la viitor – pe principiul que sera, sera;

  • există o linie fină între politețe și ipocrizie. M-am considerat întotdeauna politicoasă, dar ipocrită sper să nu devin niciodată;
  • așteptarea e, într-adevăr, amară, dar uneori merită, pentru că roadele ei sunt dulci.

Ce vrea să-mi aducă 2018?

– să dau mai multe seen-uri decât să primesc (haha asta chiar e glumă, deja sunt imună la seen, unfriend și block)

Și să-mi ia în schimb, kilogramele în plus. Mi se pare o ofertă mai mult decât rezonabilă. Ce zici, 2018, batem palma?

Iar vouă vă doresc un an plin de iubire și sănătate, în care să realizați tot ce v-ați propus! Mai jos puteți asculta o melodie pe care am ales-o ca imn al anului 2018 – The impossible dream/The quest (melodia face parte din coloana sonoră a musicalului Man of la Mancha).

Spor în toate și un an cât mai bun!

Publicat în Lume zglobie | Etichetat , , , , , , , | Lasă un comentariu

Despre sacrificii


holding hand friend love close (21)

Dragostea nu a avut niciodată nevoie de promovare, poate pentru că este un sentiment frumos, unic sau poate pentru că ne oferă atât de multe….Te face să te simți vulnerabil și puternic în același timp ca și cum ai ține o lume întreagă pe umerii tăi. Unii indivizi nu suportă povara grea pe umeri așa că o distrug foarte ușor și în cele din urmă rămân cu regrete și cu dorința de a construi o lume asemănătoare cu cea pe care o purtau în spate. Despre iubire…am mai scris…și o să mai scriu. E un subiect inepuizabil. E firesc să percepem lucrurile în mod diferit și e normal să ne dorim ca cel cu care construim o relație să aibă aceeași viziune cu noi.

Fato, dacă îl iubești cu adevărat, renunți la tine pentru el.Băiete, dacă o iubești, nu îi ceri să renunțe la ea pentru tine. Și invers. Fato, nu trebuie să te faci frumoasă pentru el. Nu te îngriji pentru el. Ci pentru tine. Nu-ți aranja părul, nu te machia, nu te coafa. Băiete, nu-ți pierde timpul și banii dacă nu merită. Nu are rost. Băiete, nu o mai cumpăra cu atenții”. Azi o mașină, mâine o excursie, poimâine un apartament… Pfoai… prințesa e copleșită de atâtea atenții.

Poate că nu e nimic de demonstrat. Într-o relație, nimeni nu trebuie să dețină controlul sau să domine. Fără meciuri agresive de tipul „care pe care”?Ne aflăm cumva în ringul de box, în loc să fim în cel de dans? Poate că ar trebui să luăm oamenii exact așa cum sunt fără așteptări exagerate, fără jigniri. Cu respect și cu iubire. Până unde se poate. Când nu se mai poate, ne luăm bocceluța spre o altă destinație, cu un alt însoțitor, eventual.

– Unde ai fost, nemernicule? Te-am așteptat toată noaptea

– Am fost la meci. Cine te-a pus, idioato?

Cică toți bărbații sunt la fel. Ce să vezi, nu-s. Nu sunt toți perveși nenorociți. Și ei sunt oameni, fetelor. Și ei au nesiguranțe și temeri, chiar dacă ne oferă brațul lor puternice. Și ei se îndrăgostesc…și ei pot fi răniți…Nici noi nu suntem toate la fel. Nu cred că toate plângem la filme, nu toate iubim cumpărăturile. Trebuie să acceptăm că suntem diferiți și să acționăm ca atare.

Nu pot să mă laud că i-am încercat eu pe toți, dar m-am săturat de clișee și de generalizări. Așadar, vă prezint un exemplu extraordinar de iubire adevărată: Rene Angelil, soțul lui Celine Dion și-a ipotecat casa ca să o ajute să lanseze primul album. Cred că este foarte important să ai pe cineva alături de tine care să creadă în talentul tău și care să te susțină în permanență. Cred că atunci când iubești cu adevărat, faci sacrificii pentru persoana dragă. Și bineînțeles, piatra de temelie a relației voastre, pe lângă iubire și respect, ar trebui să fie comunicarea. De altfel, ce poate fi mai frumos decât să fii cu cineva care îți înțelege toate vorbele?

Să fii cu cineva care îți înțelege tăcerile.

Publicat în Gabrielisme | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Cum putem privi lumea din afară cu ochii dinăuntru? PEȘTERA – Jose Saramago


pestera

 

Recent am terminat de citit Peștera de Jose Saramago. inspirat de conceptul filosofic explicat de Platon, autorul construiește două lumi, una limitată de cunoaștere care oferă iluzia realității (imită perfect fenomene ale naturii – ploaie, vânt etc) și cealaltă realitatea absolută.

Platon ilustrează mitul Peșterii în lucrarea sa, Republica în încercarea de a justifica rolul pe care îl ocupă filosoful în societate. Un grup de oameni locuiesc într-o peșteră și sunt înlănțuiți astfel încât ei nu pot vedea lumina zilei. În spatele acestora, se află un foc care arde mereu luminând diverse statui. Oamenii peșterii observă umbrele pe care le fac statuile atunci când sunt mutate de alții și le atribuie diferite forme. Cu alte cuvinte, oamenii peșterii consideră că ceea ce au văzut reprezintă realitatea.

După spusele lui Platon, filosoful este cel care reușește să se elibereze de lanțuri și el este singurul care deține adevărul absolut și el ar fi cel mai potrivit pentru a conduce o societate, iar datoria sa este să se reîntoarcă în Peșteră și să le transmită și altora ce a învățat, luminându-i cu razele cunoașterii.

 

Postez mai jos câteva citate din opera lui Jose Saramago care mi-au plăcut la nebunie:

Fiecare citește în felul lui, își inventează o manieră proprie, unii își petrec toată viața citind fără să treacă vreodată dincolo de lectură, rămân lipiți de pagină, nu pricep că vorbele sunt numai pietre puse pentru a traversa curentul unui râu, sunt acolo doar ca să putem ajunge pe celălalt țărm, celălalt țărm contează. Doar dacă nu cumva, dacă nu cumva, dacă nu cumva, aceste râuri n-au două țărmuri, ci mai multe, fiecare om care citește este propriul lui țărm și e numai al lui țărmul pe care trebuie să ajungă.

Lutul ascunde și arată trecerea ființei prin timp și prin spații , semnele degetelor, zgârieturile unghiilor, cenușa și tăciunii rugurilor stinse, oasele proprii și străine, drumurile care veșnic se bifurcă, distanțându-se și pierzându-se unele de altele.

Starea de spirit a creatorului nu seamănă cu cea a distrugătorului.

Toți tații au fost fii, mulți fii devin tați, însă unii au uitat ce-au fost, iar celorlalți nu are cine să le explice ce vor fi.

Se spune că peisajul e o stare sufletească, că vedem lumea din afară cu ochii dinăuntru.

Cea mai mare părere de rău, dragă fată, nu e cea pe care o simți pe moment, e cea pe care o vei simți mai târziu când nu se mai poate face nimic.”.

Jose Saramago are un stil aparte de a scrie: nu utilizează linii de dialog, ghilimele, replicile personajelor sunt despărțite prin virgulă ceea ce îngreunează un pic lectura. Cipriano Algor este un olar din tată în fiu care vinde vase din lut Centrului, un soi de cartier care are centre comerciale, spații de recreere, apartamente de lux ș.a.m.d, considerat un tărâm al Făgăduințelor. Fiica sa, Marta îl ajută la olărie și la treburile gospodărești, iar ginerele său, Marcal Gacho lucrează ca paznic la centru. Un alt personaj important este câinele Găsit care apare într-o zi în curte. Autorul ne înfățișează romanul ca pe o alegorie a vieții într-o lume în care tehnologia creează prăpastii în sufletele oamenilor și îi înstrăinează.

iStock_000081600753_Medium_650_432

Publicat în Castele din stele | Etichetat , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Să ne înțelegem!


ISS_4253_00006

Să ne înțelegem, fetelor, iubitul nu e un obiect!

  • nu e o geantă,
  • nu e o rochie,
  • nu e o pereche de pantofi,
  • nu e un portfard plin cu instrumente de ascuns imperfecțiuni,
  • nu poate fi furat, nici împrumutat.

 

– Oh, dar nu mă mai asortez cu tine trebuie să-mi găsesc unul haute couture croit întocmai pe măsura mea, îmi zise mândruța mea zâmbind.

Să ne înțelegem, băieților, iubita nu e o piesă de piesă!

  • nu e o mașină scumpă, nici ieftină,
  • nu e un meci de fotbal,
  • nu e un motor cu turații reglabile,
  • nu e nici piesă de muzeu,
  • nu poate fi lăsată baltă chiar dacă vă place pescuitul.

Îmi place să zbor din cuib în cuib, deci parașute mai găsesc, i-am răspuns.

Fetelor și băieților, oamenii nu sunt accesorii pe care șă le schimbi în funcție de ținută sau de anotimp, nu sunt marionete de manipulat după bunul nostru plac, nu constituie dispozitive de ultima generație. E ușor să așezi oamenii pe un Pat al lui Procust, să le etalezi defectele și cumplit de greu să-i accepți, să-i iubești și să-i respecți.

Să trăim fericiți până la adânci bătrâneți, ne-am înțeles?!

Publicat în Gabrielisme | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu

Tipologii bărbați


flowers 1

1. Misoginul. Urăște femeile, dar iubește feminitatea. Toate femeile sunt la fel și sunt menite să îi sufle lui atât în ciorbe, supe, răcituri, cât și în salate și iaurturi. De asemenea, femeile sunt datoare să îi spele ciorapii, să îi calce cămășile, să îi facă de mâncare și să crească copiii proveniți din sămânța lui de misogin ce e. Orice altă preocupare îi este total interzisă, cu atât mai mult să citească, să se uite la filme sau să gândească singură. Vorba lui Gaston din Frumoasa și bestia: „It’s not right for a woman to read. Soon she starts getting ideas, and thinking” .

2. Slujitorul. ria ta, el ar face orice să îți anticipeze dorințele înainte de a le rosti, dacă ai nevoie de un peștișor de aur care îndeplinește mai mult de 3 dorințe, el este acolo. Dacă ai nevoie de apă, îți va aduce o fântâna. El este convins că trăiește doar să te servească pe tine. El este cam ca Britney Spears (Born to make you happy). Poți să îi ceri orice numai să nu trăiască pentru el, sau să facă lucruri doar pentru el. Îți cântă în strună și îți jură fidelitate până la moarte. Asta dacă nu îl prinde alta în acvariu.

3. Indiferentul. Ăsta nu te-ar suna nici dacă tu ai lucra la pompieri și i-ar lua foc casa. Se așteaptă să faci tu primul pas. Pentru că așa e învățat el. Pentru că tu trebuie să ghicești care sunt nevoile lui și eventual să realizezi că e posibil să-i izbucnească un incendiu la el acasă, de asta e bine să-l mai suni TU din când în când să-l mai întrebi dacă e bine, sănătos. Pentru că tu pe el nu-l interesezi. Pentru că îi ești indiferentă. Pentru că tu chiar dacă lucrezi la pompieri, știe că dacă te aprinzi după el, nu poți să stingi acest foc așa ușor. Fată, ia mimează și tu un pic indiferența să vezi cum își dă foc singur la valiză. Sau nu.

4. Arogantul este centrul universului. Alfa și Omega. Începutul și sfârșitul. Dacă nu îi funcționează planul A, știe că în alfabet mai sunt și alte litere. Calcă sigur pe el și știe că toată lumea se învârte în jurul lui. Pe zi ce trece, observi că nu îi poți ajunge cu prăjina la nas. El este cel mai tare din parcare. Dacă nu are pe nimeni, va spune că nu a găsit pe nimeni care să-i merite timpul. Dacă are totuși pe cineva, va spune că e o relație complicată, că fata e super îndrăgostită de el și că lui îi este milă să-i dea cu piciorul. Nu face el așa ceva. Este prea bun la sufletDacă l-ai refuzat, va spune că oricum nu erai interesantă și nu corespundeai standardelor sale. Singurul lui defect este că nu realizează că îngâmfarea lui este neîntemeiată.

5. Egoistul nu împarte nimic. Nici măcar o opinie. Totul i se cuvine Majestății Sale și nimic nu trebuie împărtășit. El trăiește numai pentru el, fără să-l intereseze de alte persoane. Uneori ai senzația că egoistul s-a născut singur. El pe sine. (fără mamă, fără tată). Nici măcar nu a fost conceput în laborator. Egoistul pur și simplu a existat dintotdeauna. Dacă mă gândesc bine nu e chiar atât de rău în anumite situații. De pildă, dacă ar încasa unele gloanțe, le-ar păstra doar pentru el. E un caz fericit ăsta. Pentru tine. Dacă nu ții tu pistolul, desigur. Ram pam pam pam, Man Down, Man Down.

6. Posesivu’ ăsta micu’ are senzația că te-a câștigat la loto, run, girl, ruuun dacă nu vrei să aibă drept de viață și de moarte asupra ta. Te va suna toată ziua sa vadă pe unde ești cu cine și ce faci și noaptea să te întrebe dacă dormi, dacă visezi? E musai să visezi la el, altfel nu știu ce se va întâmpla. E în stare să-l caute pe Cobb din Inception (A.k.a Leo DiCaprio) pentru a se ocupa de arhitectura fanteziilor tale. Dacă își va permite și mai ales dacă tu îi vei permite, îți va construi o colivie menită să-ți îngrădească libertatea și va pune o femeie să te păzească. Pentru că e evident că în bărbați nu are încredere. Nici în tine nu are. Și nici măcar în el însuși.

7. Pescarul te lasă baltă cât ai zice pește. Dacă nu te scalzi în apele tale, cel mai bine este să nu te lași pescuită de el că altfel după o perioadă o să crezi că s-a dat la fund, când de fapt tu ai luat plasă. Cel mai bine e să cauți alte ape în care să te scalzi dacă nu vrei să ai de a face cu el. Sau dacă totuși ești încăpățânată și vrei să-i dai o șansă, lasă-l să te învețe cum să pescuiești, cere-i câteva sfaturi, eventual. Ei, dar asta e altă mâncare de pește.

8. Romanticul îți va recita non-stop poezii și-ți va jura iubire eternă sub clar de lună și de stele. Tu pentru el rămâi Julieta, iar siropul și inimioarele roz nu vor lipsi din peisaj. Dacă va apărea vreodată o altă Julietă în peisaj să știi că el tot pe tine te iubește, că n-a însemnat nimic (normal, niciodată nu înseamnă). Ai grijă cum te porți cu el că e băiat simțitor și să nu-i rănești sentimentele. Nu-i da cu trandafirii în cap. Reao!Insensibilo!

9. Politicosul îți deschide portiera de la mașină (poate de frică să nu o trântești), nu-ți va da seen niciodată, mereu va fi exagerat de politicos, își va cere scuze de mii de ORE: înainte de a greși, (scuze, scuze voi greși), în timpul greșelii ( hei, scuze, greșesc) după ce a greșit( oops, scuze am greșit) și bineînțeles din obișnuință îți va cere scuze și când n-a greșit ( scuze…că n-am greșit).Cine știe din ce lume de basm vine, poate chiar din străfundurile tărâmului lui Hades. Don’t trust this kinda of ppl. Too polite. It’s a trap. It’s not real.

10. Lăudărosul a avut N (de la NENUMĂRATE) femei, are mereu ultimul model de mașină, de telefon, case, vile cu piscine, apartamente ș.a.m.d. Și vizitează nu știu câte țări (probabil de multe ori în vis) . Lăudărosul tot timpul a fost, a făcut, a dres sau ar face, ar drege, ar fi dacă nu s-ar povesti. Dar el (se) povestește și mult. Iar tu încetul cu încetul, vei avea o revelație: deși e plin de el, are multe goluri. (goluri bancare, goluri în suflet, în minte, în stomac ș.a.m.d.).

Publicat în Tipologii | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Ce semeni, aia culegi!


VIBFULLAP-iStock_95907119_MEDIUMN-am înțeles niciodată de ce trebuie să ne ferim? De ce trebuie să ne ascundem după deget? De ce trebuie să ne simțim rușinați?Ne simțim atât de jenați încât dacă ne întâlnim cu vreun fost coleg, alegem să traversăm pe trotuarul celălalt și eventual ne prefacem că nu îl vedem. Și uite așa ne izolăm complet de toată lumea și chiar respingem ideea planificării unor ieșiri cu foști colegi de școală.

Fiecare individ evoluează diferit, are o traiectorie distinctă care depinde de n factori: mediul în care se dezvoltă, cărțile pe care le citește, filmele pe care le vizionează, cursurile pe care le frecventează, locurile pe care le vizitează, cercul de oameni care îl înconjoară etc.

Unii se căsătoresc mai devreme, alții mai târziu. Nu există rețeta perfectă după care să-ți trăiești viața. Însă este bine să-ți cântărești bine deciziile și să ai grijă ca alegerile pe care le faci să nu-i afecteze pe cei din jur. Un vechi proverb de origină latină spune că „Via recta est semper bona”: în traducere „calea cea dreaptă este întotdeauna cea bună”. Cu alte cuvinte, dacă ești un om căruia îi place corectitudinea, ești pe calea cea bună. Eu îmi asum și greșelile și eșecurile, dar mă bucur în aceeași măsură și de reușite. Cred că indiferent de profesia pe care o îmbrățișează fiecare om, niciunul nu este mai presus de altul. Cu siguranță că este mult mai dificil să efectuezi operații chirurgicale decât calcule matematice, dar asta nu înseamnă că un contabil nu va fi niciodată mai puțin demn decât un chirurg. Cred că fiecare om are realizările lui personale și își trăiește viața așa cum știe și cum poate. Așadar, unii plantează lalele, alții trandafiri. Sunt oare trandafirii mai frumoși decât lalelele? De asemenea, există oameni care nu știu să fie grădinari, dar și oameni care nici măcar nu au grădină…Dacă modurile în care ne trăim viețile sunt diferite, nu înseamnă că ele sunt greșite. Devin frustrante revederile cu colegii pentru cei care au impresia că n-au realizat nimic bun în viață.

– Și ce ai mai făcut? Nu te-ai măritat, între timp?

– NU prea.

Te simți aiurea la întâlniri când auzi că fiecare în parte se laudă cu realizările lor și când îți vine rândul să vorbești, pur și simplu te fâstâcești și ai vrea să te înghită pământul de rușine.

Nu te răscoli că n-ai de ce. Viața nu e ușoară pentru nimeni. În general, lecțiile cele mai dureroase devin ulterior cele mai valoroase. Trăiește așa cum știi mai bine. Oamenii pot arunca cu păreri, dar nu pot trăi în locul tău.

Eu nu am casă, n-am mașină, n-am rate, n-am nici soț și nici copii. Dar nu mă plâng. Vreau doar să scot în evidență faptul că nu ar trebui să evităm revederile cu foștii colegi doar din acest motiv.

Nu banii sau bunurile materiale ne definesc. Suntem aceiași oameni și fără ele (tot Jenica de la bloc, tot Cristian de la 4, Ioana din banca a treia etc).

Cred că mai important decât poziția pe care o ocupi într-un cadru profesional, locul pe care îl ocupi în societate, familia pe care ți-ai construit-o, mașina pe care o conduci, hainele pe care le porți, contează să fii om!  Bunul-simț e demodat, știu, nu se mai poartă.

Și mulți dintre noi am uitat să fim oameni. Din fericire, mai există persoane pe lume care ne amintesc cum e să fim onești, oferindu-ne exemple demne de urmat. Dacă nu ai un teren fertil, plantează flori în grădina altcuiva. Dacă nu ai abilități de grădinar, frecventează un curs sau ia lecții de la cineva. Iar dacă nu îți plac florile, nu le distruge. Nu uita că ce semeni, aia culegi!

Publicat în Gabrielisme | Etichetat , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Te ajut ?


Help

Astăzi mi-am adus aminte de o întâmplare care s-a petrecut acum câțiva ani. În timp ce mă grăbeam să ajung la facultate, observ o fată care împărțea pliante la metrou și mă uit cum mulți oameni trec pe lângă ea fără a lua vreun pliant. Amintindu-mi de vremurile în care împărțeam și eu la rândul meu pliante și toată lumea trecea nepăsătoare pe lângă mine, am întins mâna și i-am smuls efectiv vreo 3 pliante din mână. Acum, lumea e un loc mai bun, iar Sfânta Gabriela, binefăcătoarea și ocrotitoarea fetelor cu pliante citește textul scris mare cu litere de culoarea pasiunii: MASAJ EROTIC, unul dintre cele mai serioase saloane de masaj din București, servicii profesionale. Ooops, deci nu mă încadram în publicul-țintă! Acum înțeleg de ce fata nu avea nicio intenție să-mi dea vreun pliant. M-am servit singură pentru că voiam să mă simt utilă. Uneori, în viață, avem impresia că ajutăm pe cineva și de fapt nu este așa, ni se dovedește că persoana respectivă nu are nevoie de ajutorul nostru. În plus, de câte ori vrem să ajutăm pe cineva, ar trebui să luăm în calcul posibilitatea că ajutorul nostru ar putea face mai mult rău decât bine. Având în vedere ce am povestit mai sus, nu cred că i-am făcut rău fetei prin faptul că i-am luat trei pliante, dar nici nu îl pot considera un ajutor binevenit. Atunci când ești obișnuit ca lumea să te ajute la fiecare pas, ai impresia că nu te vei putea descurca niciodată fără cei din jurul tău, dar despre dependențe, vorbim altădată.

Publicat în Gabrielisme | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Pot să trăiesc fără tine, dar nu vreau…..


 

Learning-to-be-alone-4

Eu cred că omul ar trebui să învețe să-și îmbrățișeze singurătatea. Am auzit de multe ori replica: fără tine nu pot trăi. Dar înainte să-l/s-o cunoști cum reușeai? Cred că oamenii încearcă în zadar prin diferite metode (în general prin achiziționarea bunurilor materiale) să-și umple golurile din suflet. Problema cea mai gravă mi se pare cea a oamenilor care dintr-o dată se simt singuri într-o relație pentru că partenerul/partenera nu îl/o înțelege. Cred cu tărie că oamenii au nevoie de spațiul lor personal și de un timp în care să reflecteze, să poarte un dialog cu ei înșiși. Astăzi am ajuns să n-avem timp nici măcar să schimbăm două vorbe cu noi înșine. Consider că avem nevoie unii de alții, dar nu pentru a ne uni singurătățile. De altfel, dacă ai ales pe cineva doar cu scopul de a nu fi singur, o să eșuezi lamentabil. Relația pe care o construiești cu celălalt implică mult mai mult decât ai putea crede vreodată. Unii oameni sunt atât de supărați pe ei înșiși încât consideră că n-au nimic să-și spună și fac eforturi să nu rămână singuri cu ei înșiși, căutând mereu companie (fie că ies foarte des cu prieteni, fie că socializează pe chat sau la telefon, atât cauzele cât și efectele rămân aceleași). 

Din punctul meu de vedere, singurătatea e cea mai bună amantă și poate fi o prietenă de cursă lungă dacă te împaci bine cu tine însuți. Totuși, este trist pentru cel care nu are cui să spună o vorbă când se întoarce acasă. Să nu îi spui niciodată unui om că nu poți trăi fără el. Nu se știe în ce ipostaze te-ar putea pune viața și o să o duci chiar bine mersi fără să ai nevoie de acel om în viața ta. În schimb, îi poți spune: Pot să trăiesc fără tine, dar nu vreau!

 

Publicat în Gabrielisme | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu